www.carmeltani.ro

Pr. Tiberio Scorrano, priorul mănăstirii Carmelitane din Luncani

Comunitatea carmelitană din Luncani, cu bucurie doreşte să împărtăşească cu toţi credincioşii din Romănia proclamarea unui nou fericit, Angelo Paoli, preot carmelitan. Ceremonia va fi Duminică, 25 Aprilie 2010, în Bazilica Sf. Ioa în Lateran, Roma. El este unul dintre cei şapte venerabili ce vor fi declaraţi fericiţi în locuri diferite, între lunile Aprilie şi Iunie 2010, după cum a comunicat Uficiul Pontifical al Celebrărilor Liturgice, Miercuri 14 Aprilie.

Pentru Ordinul Carmelitan această beatificare urmează după canonizarea Sfântului Nuno di santa Maria, erou naţional portughez, care s-a desfăşurat exact un an în urmă, în Bazilica Sf. Petru din Roma. La grupul misticilor (sf. Ioan de Saint Samson, sf. Tereza de Avila, sf. Ioan al Cruci, sf. Maria Magdalena de’ Pazzi, sf. Tereza a Pruncului Isus, fer. Elisabeta a Sfintei Treimi, sf. Edith Stein, fer. Titus Brandsma, fer. Maria Crocifissa Curcio, etc.) va fi adăugat un alt sfânt al carităţii care provine din acea regiune al Italiei, Toscana, unde s-a născut şi a slujit un alt episcop carmelitan de Fiesole, sf. Andrei Corsini (1301-1374).

Pr. Angelo Paoli s-a născut în anul 1642 la Argigliano, un mic sătuc aflat între faimoşii munţi de unde se extrage marmura de Carrara. Acolo încă mai trăiesc descendenţii familiei Paoli, care sunt recunoscuţi şi de la asemănarea chipului cu noul fericit.

A intrat în Ordinul Carmelitan pentru marea sa devoţiune către Maica Domnului. Imediat s-a deosebit prin marea sa iubire către cei săraci, din acest motiv a primit chiar numele de „Tatăl săracilor” dar şi pentru marea sa iubire către Sfânta Cruce. După primele experinţe pastorale, chiar şi ca paroh, a fost chemat de Superiori la Roma, făcănd drumul sfăntului Filip Neri (1515-1595). A slujit mai întăi ca maestru de novici, apoi ca „apostol al carităţii” în Parohia „Ss. Martino e Silvestro ai Monti”, aproape de Coloseu, dăruit de papa Bonifaciu al VIII-lea carmelitanilor încă din anul 1299.

A trăit circa 30 de ani la Roma unde arta şi luxul nu se împăcau cu mulţimea de săraci şi oameni ai străzi. În timp ce artişti precum Bernini, Borromini, Pietro da Cortona desenau oraşul Roma, pr. Angelo Paoli îi invita pe fiecare să descopere chipul lui Cristos în cei care sufereau, iar el redesena caritatea cu un stil evanghelic la fel de nou pentru acel timp.

Aici a murit în anul 1720, înconjurat de o mare faimă de sfinţenie. Papa Clement al XI-lea, în timpul ultimei sale îmbolnăviri, i-a trimis chiar medicul său personal şi i-a părut s-a îndurerat mult cănd a auzit de moartea lui. Papa a dorit ca pe mormântul său să fie scris „Tatăl săracilor”.

După ani de uitare, Dumnezeul milostivirii, a dorit să readucă în atenţia oamenilor timpului nostru, acest model de sfinţenie în care se îmbină în mod mirabil viaţa mistică, trăită prin marea sa devoţiune către Sfânta Cruce, cu marea sa iubire către cei din urmă, exercitată în mod cât se poate de inovativ şi surprinzător. În Crucifix găsea sensul vieţii, pentru răstigniţii timpului său consuma întraga sa zi. Obişnuia să punea o Cruce în orice loc înalt.

A fost primul care a „contemplat” Coloseumul ca un loc stropit de sângele martirilor şi a pus acolo o Cruce inspirănd totodată să se facă Calea Crucii, azi retrăită în fiecare an în Vinerea Sfântă de Papa şi de credincioşi. Mergea deseori să se reculeagă în rugăciune într-o biserică, Sfânta Cruce din Ierusalim, unde se păstrează respectiva relicvie şi urca deseori Scara Sfântă. Compasiunea care venea din acea experienţă îl făcea să viziteze spitalul de lăngă Bazilica Sf. Ioan în Lateran. Îi îngrijea pe bolnavi cei mai gravi şi nevoiaşi; îi ajuta şi după ce ieşiau din spital pentru a se restabili pe deplin în sănătatea trupeascà şi sufletească. Îi ajuta chiar şi cu umorul. Nu-i era frică să se mascheze –  fiind călugăr şi preot – pentru a-i face pe bolnavi să râdă. Improviza simple momente de teatru, cânta şi, în acest fel, dăruia bucurie şi speranţă. A fost cel care a intuit punănd în practică aşa zisa clown-terapia, azi introdusă în unele centre de îngrijire. A fost distant în timp, dar nu cu su spiritul, dacă citim orientările date de Papa Benedict al XVI-lea în Enciclica Caritas in Veritate.

Priorul General al Carmelitanilor, pr. Fernando Millàn Romeral, într-o scrisoare adresată întregii Familii Carmelitane cu această ocazie scrie că „exemplul noului Fericit ne face să fugim de o devoţiune emotivă sau sentimentală a Crucii, care nu se transformă în mod spontan într-un comportament de slujire şi respect, de iubire şi sensibilitate, de angajare responsabilă pentru răstigniţii timpului nostru. O spiritualitate nereală ci doar spiritualistă, care ignoră în mod sistematic suferinţa oamenilor de azi, nu este o adevărată spiritualitate, şi nu corespunde carismei şi tradiţiei carmelitane”.

Cardinalul Agostino Vallini, vicarul Sfântului Părinte pentru dieceza de Roma, a dorit mult să celebreze beatificarea pr. Angelo Paoli în Bazilica Sf. Ioan în Lateran propunând-ul pe noul fericit ca model preoţilor în anul dedicat lor.

Ioan Maria Vianney, sfântul de Ars, s-a născut 66 de ani după (1786), în Franţa. Viaţa sa este şi un stimul pentru orice creştin într-un oraş azi parcurs de mulţi emigranţi şi de noii săraci. „Din Sfânta Euharistie, celebrată cu devoţiune el a primit puterea continuă pentru a fi martorul iubirii lui Dumnezeu între săracii Romei”, a scris Cardinalul.

Trupul său se odihneşte în biserica unde a şi trăit, azi încă parohie, curia Provinciei Italiene a Carmelitanilor şi casa de formare şi pentru tinerii români care doresc să urmeze carisma carmelitană.

În interiorul casei se poate vizita o reconstruire a chiliei sale cu obiectele care i-au aparţinut precum patul pe care a dormit, o măsuţă pentru scris, haina religioasă pe care o purta şi alte lucruri ce arată stilul de viaţă simplă şi austeră.

Beatificarea pr. Angelo Paoli cu siguranţă este o ocazie oportună pentru a redeştepta în creştini şi în mod deosebit în preoţi, iubirea pentru Cristos cel răstignit, către Euharistie, către Fericita Fecioară Maria şi către slujirea celor nevoiaşi chiar şi creativ dar mereu în caritate, cum în mod mirabil este repropusă de Benedict al XVI-lea în Enciclica Deus Caritas est.

Pentru mai multe informaţii puteţi vizita site-ul:

www.beatificazioneangelopaoli.it