www.carmeltani.ro

          În perioada 26-29 decembrie 2010, călugării carmelitani din Luncani au organizat un Campus de iarnă pentru adolescenţii cu vârstele cuprinse între 14 şi 18 ani. Au participat un număr de 26 de adolescenţi din Luncani, Tărâţa, Mărgineni, Pădureni, Nisiporeşti, Nicolaie Bălcescu, Luizi Călugăra şi Bogata, dornici să trăiască zile intense de formare, rugăciune, momente plăcute de fraternitate şi multe altele.

Sosirea a fost în după-amiaza zilei de duminică, 26 decembrie iar, la ora 18, împreună cu comunitatea carmelitană, ne-am rugat Vesperele după care pr. Tiberio, priorul mănăstirii, a adresat un cuvânt de bun-venit tuturor participanţilor, amintind lor că reuşita acestei experienţe va sta în capacitatea şi disponibilitatea fiecăruia de a se conforma tuturor momentelor de formare, rugăciune şi de divertisment care compun programul acestor zile.

După cină ne-am adunat pentru a ne cunoaşte şi a împărtăşi împreună motivul pentru care fiecare a venit la campus, apoi, printr-un joc mai deosebit, am încercat să vedem ce fel de relaţie există între noi. S-a văzut că era o relaţie destul de superficială iar cunoaştereea reciprocă foarte vagă sau chiar inexistentă; era şi normal deoarece mulţi se vedeau pentru prima oară.

Scopul campusului era şi ca să se pună bazele unei cunoaşteri mai profunde de prietenie pentru ca, împreună, să putem construi ceva solid pentru noi şi pentru biserică.

A doua zi ne-am întălnit pentru formare la ora 9 dimineaţa. Momentul a început cu rugăciunea unui psalm prin care am descoperit minunăţia creaţiei noastre şi cât de mult suntem cunoscuţi şi preţuiţi de Dumnezeu. Tema acestei zile s-a axat mai mult pe latura umană a adolescentului, în particular dimensiunea afectivă. Am înţeles ce este afectivitatea şi cum putem să o trăim îm mod echilibrat şi fără să ne producem traume în această etapă a vieţii noastre. Ne-am cunoscut mai bine şi am cunoscut acele metode care ne va ajuta în continuare să creştem mai maturi şi responsabili nu doar fizic sau intelectual dar şi din punct de vedere al afectivitàţii noastre, un aspect fundamental în viaţa adolescentului dar foarte des neluat în seamă.

După amiază am intrat ca adolescenţi în lumea în care trăim, în societatea de astăzi care oferă prea puţine valori adolescenţilor şi prea multe ademeniri. Societatea din păcate investeşte foarte puţin în adolescenţi, aceştia fiind văzuţi doar ca nişte consumatori de îmbrăcăminte, electronice, cosmetice, etc. Prin intermediul diferitelor jocuri de grup am văzut cum mai avem mult de învăţat în a fi cu adevărat gata să înfruntăm realitatea lumii ce ne înconjoară şi, care, în multe feluri vrea să ne ofere nu ceea ce ne ajută să creştem ci ceea ce îi ajută pe aceştia să se îmbogăţească şi să menţină monopoliul asupra noastră sub pretextul unei libertăţi aparente la care tinde orice adolescent dar şi orice om, doar că, dup-aia riscă să fie un sclav şi dipendent de droguri, alocol, senzualitate, etc.

Seara am vizionat filmul „Dă-o mai departe” prin care am înţeles faptul că lumea poate fi schimbată în mai bine chiar şi de un simplu copil. Acest lucru nu este o utopie ci un fapt care poate deveni realitate, important e să credem şi să nu ne descurajăm la fiecare moment dificil.

A treia zi a fost dedicată credinţei noastre. Este constatat cum o mare parte din adolescenţi ori nu mai cred în Dumnezeu şi au renunţat la participarea duminicală la sf. Liturghie ori dacă o fac o fac din constrăngere şi ori de câte ori au ocazia fug de această „greutate”. Importanţa liturghiei duminicale nu a fost explicată de un preot şi de adolescenţi. Ei au fost cei care, printr-un joc strategic, au căutat motivele cele mai valide şi reale pentru a explica altor adolescenţi de ce e bine să meargem şi să participăm la sf. Liturghie în zi de duminică.

Seara am trăit un frumos moment de fraternitate pregătità de grupurile mici. A fost o seară fantastică în care fiecare a fost creativ şi a pus la dispoziţie darurile pe care le posedă. Nu au lipsit urăturile, poeziile, jocurile şi bancurile cu mult umor. Am continuat să trăim împreună această ultimă seară cu jocuri, dialog fratern şi altele care ne-au ajutat să ne apropiem mai mult unii de alţii, să ne cunoaştem mai bine şi să devenim prieteni mai buni.

În cea de-a patra zi, şi ultima de campus, am făcut un rezumat a ceea ce am trăit. A fost foarte important să nu uităm lucrurile cele mai importante şi fundamentale pentru viaţa noastră precum şi faptul să menţinem şi să alimentăm prietenia care s-­a creat între noi în aceste zile care au trecut.

Refăcând jocul de relaţie dintre noi am constatat cum după patru zile deja nu mai era ca în prima zi, persoanele s-au cunoscut mai bine şi chiar unii au fost recunoscuţi de alţii ca modeli de prietenie.

La evaluarea scrisă fiecare a avut cuvinte de laudă şi de preţuire pentru cei care s-au implicat şi au realizat acest campus, au avidenţiat punctele de forţă ale experienţei şi au oferit sugestii pentru viitor. Toţi ş-au exprimat dorinţa să participe la o astfel de experienţă pe viitor.

Cine a dorit a putut să aibă şi un dialog personal cu un preot fie pentru spovadă cât şi pentru îndrumare umană şi spirituală pentru un eventual discernământ vocaţional.

După prânz am fost chemaţi pentru ultima dată să împărtăşim fiecare, experienţa personală şi cum a trăit aceste zile din toate punctele de vedere. S-a observat cum toţi am reuşit să ne deschidem şi să ne exprimăm sentimentele personale cu mai multă libertate, videnţiând din nou pozitivitatea acestei experienţe.

Mulţumim celor care au organizat acest campus dar şi celor care au răspuns invitaţiei de a participa în mod activ şi responsabil. Dumnezeu să-i răsplăteascà pe toţi cu harurile sale.

>>Pentru a vedea mai multe imagini>>