www.carmeltani.ro

„Nu-ţi fie teamă: înaintează în larg”. Aceasta a fost tema campusului de iarnă organizat de mănăstirea carmelitană din Luncani, în perioada 2-5 Ianuarie 2012 pentru adolescenţii şi tinerii, în număr de 25,  dornici să facă o experienţă de viaţă mai deosebită şi să trăiască zile de har în mănăstirea noastră, îndrumaţi de călugării şi surorile din mănăstire.

Campusul a început în după-amiaza zilei de 2 Ianuarie 2012, cu un moment de cunoaştere reciprocă deoarece pentru unii era prima dată că participau la un campus de acest gen, iar pentru alţii era prima dată că veneau la mănăstirea din Luncani. De la început au înţeles tema şi stilul vieţii pe care trebuie să-l aibă ca să ajungă la ţelul dorit în aceste zile.

Ne-am rugat Vesperele împreună cu surorile şi călugării mănăstirii, dar, înainte de aceasta, am cunoscut ce înseamnă rugăciunea psalmilor şi cum trebuie să ne rugăm bine.

După cină a fost momentul vizionării unui film educativ în care s-a putut constata importanţa voinţei personale pentru a construi o viaţă de valoare în ciuda situaţiilor negative pe care o copilă, mai apoi devenită tânără, o întâlneşte în familie şi în ambientul ce o înconjura; am învăţat cât este de important să dăm valoare şi crez acelor persoane semnificative care sunt puse de Dumnezeu ca să ne conducă spre un liman al fericirii şi al realizării personale. Acest lucru s-a constatat mai mult după ce s-a vizionat filmul şi a fost momentul de împărtăşire reciprocă asupra acelor elemente simnificative din film.

A doua zi, îndrumaţi de pr. Augustin Folner, am intrat în miezul temei, iar imaginea ce ne-a însoţit în aventura noastră a fost o barcă cu pânze. Viaţa noastră este asemenea unei bărci cu pânze, o barcă frumoasă dar, care, dacă nu-şi trăieşte menirea pentru care a fost creată, adică să călătorească înfruntând aventurile mării şi ale oceanului, nu are nici un folos, chiar dacă este o barcă frumoasă sau chiar luxuasă.

Astfel am cunoscut şi am explorat barca noastră (viaţa noastră), cum este ea realizată, cine sunt membrii echipajului sau ce anume fiecare poartă în stivă ca elemente de bază pentru a supravieţui călătoriei vieţii; am descoperit şi ce anume ne ţine blocaţi la ţârm, asemenea unei ancore care este înfiptă în rădăcinile acestei lumi cu tentaţiile sale, dar am putut cunoaşte şi care sunt acele virtuţi şi calităţi ce împing barca în larg asemenea acelor pânze mari şi rezistente care fac ca barca să nu stea într-un loc ci să înainteze în larg.

La rugăciunea de seară, după ce, deja înainte într-un moment de meditaţie personală, fiecare a scris pe o foaie toate acele aspecte ce îl blochează şi-l ţine la ţărm asemenea unei ancore acre ţine barca într-un loc, am rupt acea foaie în faţa altarului ca semn că, ajutaţi de harul lui Dumnezeu, vrem să distrugem aceste elemente negative şi să fim liberi să plecăm, să înaintăm în viaţă.

După cină am avut o seară de fraternitate în care fiecare grup a pregătit un moment de divertisment şi astfel ne-am simţit bine şi ne-am distrat cu toţii; fiecare a dăruit celorlalţi din talentele sale, făcând ca seara să fie frumoasă şi distractivă.

A treia zi de campus a fost condusă de sora Cristina. În aceată zi am putut cunoaşte lumea relaţiilor noastre. Am descoperit că nu ne putem aventura cu barca vieţii noastre singuri, că avem nevoie de ceilalţi. Astfel am descoperit cine sunt aceştia şi chiar dacă unii dintre ei sunt absenţi sau chiar noi ne-am îndepărtat de ei, totuşi ei fac parte din viaţa noastră, din barca noastră, şi trebuie să-i readucem la bord. Am descoperit darurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat de la începutul vieţii şi pe care le-am dezvoltat dealungul creşterii.

După-amiază am împărtăşit experienţa personală de meditaţie apoi, într-un moment de rugăciune, am aflat mesajul pe care Dumnezeu ne-a transmis pentru acel moment.

Seara, la momentul rugăciunii comunitare, am meditat asupra darurilor cu care am fost îmbogăţiţi de Dumnezeu. La cuvântul lui Isus apotolii au pescuit o mulţime de peşte. În faţa altarului era o mreajă şi pe ea am pus, sub formă de peştişori, acele calităţi şi haruri, pe care le-am primit de la Dumnezeu. Aceşti peşti au fost puşi mai apoi într-o barcă, în barca vieţii noastre, ca semn că şi noi, ascultând de cuvântul lui Cristos, nu trebuie să ne fie teamă pentru că barca noastră va fi mereu plină.

După cină am trăit momentul de veghe. Am dorit să întămpinăm Epifania Domnului, retrăind bucuria pe care unele persoane au avut-o la naşterea lui Isus (Maria şi Iosif, Simeon şi Ana, păstorii şi Magii).

A patra zi, 5 ianuarie 2012, ultima al acestui campus, am adunat toate cele experimentate pentru a face din ele un bagaj mare şi util pentru viaţa noastră. Fiecare participant a împărtăşit ceea ce a trăit în aceste zile. Cu sfânta Liturghie am încheiat campusul de iarnă şi, fiecare, fără teamă dar cu încredere în calităţile propri şi cu o barcă mai robustă şi cu toate cele necesare, a plecat în larg ajutat de Dumnezeu şi împins de suflul Duhului Sfânt spre o aventură a vieţii cu siguranţă minunată pentru că este aventura scrisă de Dumnezeu pentru ca viaţa noastră să fie frumoasă, fericită şi demnă de a fi trăită.

Vezi mai multe fotografii