www.carmeltani.ro

În perioada 23 – 26 Iunie 2010, la mănăstirea călugărilor carmelitani din Luncani s-a desfăşurat un campus vocaţional pentru 17 adolescenţi şi tineri dornici să-l întălnească şi să-l cunoască mai bine pe Isus. Au ajuns toţi în jurul dimineţii cu entuziasm dar şi cu o oarecare curiozitate pentru cei care încă nu petrecuseră mai multe zile într-o mănăstire.

Momentele de rugăciune, de formare, de meditaţie personală dar şi experienţele comune de muncă, joacă şi voie bună au caracterizat aceste zile de har. Prin aceste activităţi fiecare a avut oportunitatea să-l întâlnească pe Cristos şi să înceapă un drum de cunoaştere mai profundă şi mai adevărată.

Prima zi ne-am cunoscut şi ne-am împărtăşit dorinţele noastre fie pentru acest campus dar şi pentru viitor. Pr. Sebastian ne-a introdus în tema acestor zile şi a uşurat drumul nostru spre cunoaşterea lui Isus. Împreună cu comunitatea mănăstirii ne-am rugat vesperele şi, în faţa Maicii Domnului de pe muntele Carmel, am recitat rozariul rugându-ne pentru nevoile lumii întregi. Pr. Augustin a explicat pe scurt mozicul ce o reprezintă pe Fecioara Maria de pe Muntele Carmel precum şi istoria şi spiritualitatea Ordinului Carmelitan. După cină am stat împreună într-o climă de fraternitate şi de cunoaştere reciprocă prin intermediul a mai multor jocuri.

A doua zi am intrat deja în climatul acestui loc dar mai mult a intenţiei noastre. Luându-l ca model pe profetul Ilie am mers pe drumul întălnirii cu Dumnezeu.

Pr. Augustin a prezentat persoana lui Ilie, istoria vieţii sale dar şi cum Dumnezeu s-a revelat lui într-un mod mai nobişnuit. În Ilie mulţi dintre noi se pot regăsi, dar mai mult, experienţa sa de viaţă deseori se aseamànă cu a noastră iar profetul ne aminteşte de prezenţa şi intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră mai ales atunci când suntem trişti şi descurajaţi de viaţă şi uneori dorim chiar şi moartea. Fiecare a mers în deşert simbolizat de pădurea din prejurul mănăstiri, la întălnirea cu Dumnezeu pentru a răspunde la întrebarea: „Ce faci tu aici, ... ?”.

După-amiază ne-am întălnit pentru a împârtăşi experienţa noastră de singurătate în prezenţa lui Dumnezeu.

A urmat o altă tema destul de interesantă: Vocaţia. Am înţeles că vocaţia nu este ceva secundar în viaţa noastră. Trebuie să mă întreb mereu care este scopul vieţii mele şi în ce fel viaţa mea poate fi trăită la maxim după voinţa lui Dumnezeu. Toate vocaţiile în Biserică (căsătoria, preoţia, viaţa religioasă, etc.) sunt importante şi, pentru a răspunde la vreuna dintre ele, trebuie să ne pregătim, să ne maturizăm şi să fim fideli alegerii făcute.

După sf. Liturghie fiecare a avut un colocviu personal cu unul dintre animatori. A fost un moment important de deschidere a inimi pentru a împârtăşi viaţa noastră şi, acolo unde avem nevoie, să fim ajutaţi cu un sfat bun din partea lor.

După cină am trăit un alt moment important din acest campus; am început cu o rugăciune iar în timpul acestia am ars unele crengi ce simbolizau părţile noastre negativecerând lui Cristos să ne purifice de toate acele laturi ce ne împiedică să trăim din plin relaţia cu el. Apoi am mers în procesiune cripta lui Ilie şi am experimentat liniştea pe care şi Ilie l-a trăit şi în care l-a întâlnit pe Dumnezeu. A fost un moment pentru mulţi de o emoţie mare.

Vineri am învăţat cum Dumnezeu se revelează nouă prin Cuvântul Său după ce în trecut s-a revelat oamenilor. Nu-l cunoaştem pe Dumnezeu doar din Sfânta Scriptură. Sfinţii, care au trăit din plin experienţa de iubire a lui Dumnezeu, sunt o iradiere ai acestei iubiri dumnezeieşti. Noi suntem chemaţi la fel, ca, prin cuvintele, gândurile şi faptele noastre, să iradiem prezenza lui Dumnezeu în viaţa noastră.

După-amiază am făcut o experienţă deosebită de schimbare a unui obiect aparent nefolositor în ceva util, ba chiar un obiect de cult. Dintr-o coajă de copac uscat a făcut fiecare, după imaginaţia şi creativitatea proprie, o icoană mică cu unele imagini ale lui Isus, a Maicii Domnului sau a unor sfinţi.

Sâmbătă, ultima zi de campus, întâlnirea de formare a fost introdusă de un moment de rugăciune ajutaţi de psalmul 139 şi de textul evanghelei luat din Ioan (1,35-42). De la psalm am înţeles că Dumnezeu ne cunoaşte în profunzimea vieţii noastre, mai mult decât ne cunoaştem pe noi înşine, iar de la textul evangheliei am cunoscut cum vocaţia discipolilor nu a fost pentru toţi o chemare directă adresată de Isus unora ci o alegere, un răspuns pe care aceştia au făcut-o după ce au rămas entuziaşti de persoana sa.

La sfânta Liturghie, prezidată de pr. Tiberio, priorul mănăstirii care mulţumea Domnului şi pentru cei 33 de ani de slujire preoţiască, ne-am rugat Domnului mulţumindu-i pentru harurile sale şi mai ales pentru această experienţă de campus atât de rodnică.

După-amiază a vut loc evaluarea campusului care a fost foarte pozitivă, mult peste aşteptările multora.

După ce toţi s-au salutat a plecat fiecare la casa sa cu speranţa să se reântoarcă din nou aici şi să retràiască bucuria întălnirii cu Dumnezeu într-o experienţà de acest gen.