www.carmeltani.ro

Miercuri, 17 Februarie 2010, începe timpul Postului Mare, timp sfânt de pregătire la marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

Originea acestui timp, cum s-a născut el, nu se ştie cu certitudine. Ceea ce ştim este că a luat naştere în mod progresiv. Avem primele mărturi a unui timp de pregătire la Paşte la începutul secolului al IV-lea în Orient, iar în Occident acesta a început să fie cunoscut cam pe la sfârşitul secolului al IV-lea. Deja din secolul al II-lea se obişnuia să se ţină post şi abstinenţă înaintea Paştelui. Deci, pe la sfârşitul secolului al IV-lea a început să se structureze timpul Postului Mare aşa cum este el azi, de patruzeci de zile.

            Conciliul Vatican al II-lea a insistat asupra a două aspecte importante ale acestui timp, adică dubla caracteristică a Postului Mare: amintirea botezului sau pregătirea celor ce se doresc să fie botezaţi şi a doua caracteristică este pocăinţa, ce-i dispun pe credincioşi să se pregătească mai bine la celebrarea misterului pascal. Acest lucru se poate face în mod deosebit ascultănd mai des şi mai bine Cuvântul lui Dumnezeu, rugăndu-ne cu mai multă frecvenţă şi ardoare.

            Postul Mare în ritul latin începe cu miercurea dinaintea primei duminici din Post. Această zi este caracterizată de două elemente: impunearea cenuşii şi postul, împreună cu absţinenţa de la carne. Binecuvântarea şi impunerea cenuşii se face în timpul sfintei liturghii dar şi în afara ei. În acest caz se permite să se celebreze liturgia cuvântului, concluzănd cu rugăciunea credincioşilor. Impunerea cenuşii este un ritual care este păstrat de tradiţia liturgică bisericească din epoca pocăinţei publice sau canonice cănd penitenţii, la începutul Postului Mare, îmbrăcau o haină de pocăinţă, se prezentau la episcop, li se punea cenuşă şi primeau opera de pocăinţă pe care trebuiau să o îndeplinească, apoi erau scoşi din biserică. Aceştea primeau reconcilierea în dimineaţa Joì Sfinte pentru a putea participa la Sfânta Liturghie şi primi Sfânta Euharistie.

            Biserica insistă asupra importanţei pe care trebuie să o dăm lecturilor biblice care vor fi citite în aceste zile, mai ales în duminicile din Postul Mare, pentru că ele îi ajută pe păstori să dea o orientare pastorală eficientă.

Anul acesta sunt propuse texte din Evanghelia după sfântul Luca. Ele pun accentul asupra milostivirii lui Dumnezeu cu invitaţia de a primi acest Cuvânt (răbdarea lui Dumnezeu îl face să aştepte convertirea noastră; Dumnezeu Tatăl aşteaptă reântoarcerea fiului risipitor; Isus şi iertarea oferită femeii păcătoase). Putem spune că anul acesta vom trăi, ţinănd cont de lecturile duminicale, un Post penitenţial.

            Postul Mare este „timpul favorabil” pentru a redescoperi şi aprofunda cine este autenticul „discipol al lui Cristos”. Cristos nu se cunoaşte „din exterior”, ci printr-o împărtăşire a vieţii: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (Mc 8,34). Convertirea creştină nu este pur şi simplu o convertire morală (chiar dacă aceasta este cerută), dar este o convertire la Dumnezeu aşa cum se revelează El în Isus Cristos. Dacă nu-l cunoaştem pe Dumnezeu după cum Isus ni l-a revelat atunci se poate să-l cunoaştem după găndirea oamenilor dar nu după cum El în mod real ni se revelează.

Mijloacele ce ne sunt propuse pentru a trăi Postul mare sunt:

-         ascultarea mai frecventă a Cuvântului lui Dumnezeu;

-         rugăciunea mai intensă şi prelungită;

-         postul şi abstinenţa;

-         fapte de caritate, etc.

Pastorala trebuie să fie creativă pentru a putea fi actuate aceste fapte propri ale Postului Mare (rugăciunea, abstinenţa, caritatea, etc.) adaptăndule la sensibilitatea  omului contemporan prin iniţiative care, fără să-l distragă de la natura şi scopul propriu al acestui timp liturgic, să-l ajute pe credincios să trăiască botezul fie personal dar şi comunitar şi să celebreze cu mai multă autenticitate Paştele.

      Un alt aspect important şi care este foarte mult celebrat în timpul Postului Mare este Calea Cruci. Biserica ne îndeamnă să celebrăm această devoţiune, dacă se poate chiar şi în mod solemn, pe străzile oraşelor, a satelor sau pe coline. Această practică devoţională, dacă este trăită bine, ne va conduce cu mai multă uşurinţă să celebrăm mai bine sau chiar din plin misterul Învieri Domnului.

            Pentru a sublinia importanţa botezului în timpul Postului Mare, biserica ne îndeamnă ca şi în acele comunităţi unde nu sunt catecumeni, comunitatea să se roage pentru cei care în altă parte, în noaptea pe Paşte, vor primi sacramentul Botezului.

            Un har deosebit pe care îl vom trai în acest an este că Paştele îl vom celebra împreună cu toate bisericile creştine. Este o bucurie pentru cei ce ascultă de cuvantul Măntuitorului care ne îndeamnă la unitate după exemplul Sfintei Treimi care, deşi diferiţi, formează un singur Dumnezeu uniţi între Ei de legătura iubiri.

Fie ca acest timp al Postului Mare să ne ajute să ne convertim viaţa la Cuvântul lui Cristos şi odată schimbaţi şi îmbrăcaţi în haina iubirii dumnezeieşti, să putem celebra împreună cu toţi creştinii, an după an şi în unitate frăţească, Paştele lui Cristos.

Realizat de pr. Mihai Augustin Folner, carmelitan