www.carmeltani.ro

Context şi ambient

Franţa, la fel ca toate ţările europene, traversau probleme sociale dramatice, în afara problemelor internaţionale sau coloniale până la acel moment neaşteptate. Schimbările introduse de modernitate reuşesc să pătrundă stratele cele mai profunde ale conştiinţei şi să creeze atitudini noi, moduri noi de comportament. Tendinţa şi graba de a transforma anumite structuri tradiţionale, nu doar ale gândirii sau interpretării, dar şi dogmatice, a fost văzută drept un atentat la bazele credinţei.

Două atitudini cruciale cuceresc spaţiu în inima credincioşilor: o atitudine vibrantă şi o afirmare necondiţionată de iubire şi loialitate pentru Biserică şi o intimă, pasională negare a puterii uzurpatoare a "modernităţii" în toate sferele vieţii. În această luptă împotriva secularizării se află, cel puţin, una din cele mai importante rădăcini ale idolatriei ascultării şi această supunere oarbă la toate cuvintele autorităţii ecleziastice, care provoca dispreţul contemporanilor şi producea un criticism în noile generaţii.

Faptele politice şi religioase ale Franţei au sensibilizat puternic mulţi catolici în apărarea papei, făcându-i să devină mai intransigenţi în fidelitatea religioasă. În Franţa, anul 1800 este secolul revoluţiilor politice şi sociale. Tereza de Lisieux se naşte în contextul unei adevărate efervescenţe politice şi al unui catolicism actual şi activ.

În 1873, anul naşterii Terezei, Franţa intră într-o perioadă de relativă stabilitate a Republicii a Treia şi care se va termina cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Până la 1870, regimele politice se succedau într-un ritm necontrolat, expresie a unei perioade marcate de războaie şi revoluţii.

Sprijinul cel mai evident pe care Biserica îl primeşte în aceste decenii este că, în anumite aspecte, adevăratul motor al unei treziri, este cel oferit de burghezie. Burghezia a fost o clasă favorizată de Revoluţie, în faţa prăbuşirii  nobilimii, aceasta a ştiut să profite de oportunităţile sale economice şi sociale şi să se prezinte ca şi clasa dominantă, care se protejează sub mantia Bisericii pentru a obţine garanţia şi controlul ordinii sociale. Cu această exigenţă strict socială, îşi găsesc spaţiul încă o dată practicile religioase lăsate la o parte de peste cincizeci de ani drept retrogradate şi superstiţioase: cultul relicvelor, al Sfinţilor, al Fecioarei Maria şi al Inimii lui Isus. Se favorizează pelerinajele, cu dublul obiectiv de a trăi o experienţă puternică personală dar în acelaşi timp cu o vizibilitate socială care întăreşte apartenenţa religioasă.

În această perioadă, Franţa trăieşte o reînflorire ale apariţiilor mariane: Rue Du Bac (1830), La Salette (1846), Lourdes (1858), pentru a le cita pe cele mai importante. Şi este semnificativ să obsevăm cum toate apariţiile mariane din aceşti ani nu au făcut altceva decât să apere Biserica şi să ceară credincioşilor o angajare binevoitoare cu cultura timpului. Acesta este universul devoţional al Terezei în care tatăl, între altele, i-a transmis iubirea pentru pelerinaje.

Există o apropiere între temele preferite ale curentului literar al romanticismului francez şi universul simbolic în care lumea catolică cultivă propria identitate: oraşul este locul pericolului şi al viciului, satul şi zona rurală conduce omul la integritatea sa originară pe care el o poate câştiga prin sentimentul de nostalgie, melancolie. În manualele de pietate ale epocii se găsesc meditaţii cu accente tragico-romantice: lupta interioară cu toată gama de sentimente umane. Luigi Martin, tatăl Terezei, a fost un cititor asiduu a lui Lamartine.

În această climă religioasă politică, familia Martin-Guerin din Alençon (Normandia) se distingea printr-o atitudine de îndeplinire strictă a legilor catolice.