www.carmeltani.ro

4. Determinare determinată

Este impresionant să percepi cum Tereza este fidelă sie înseşi, adică, nu se dă înapoi un milimetru de la deciziile sale. Este asemenea cuiva care a dorit un anumit lucru în copilărie şi îl realizează chiar dacă este deja în timpul maturităţii. Ceea ce ea a idealizat va continua să ocupe mereu mintea sa. La momentul sintezei, după 20 de ani, păstrează vie în memorie ceea ce a a constituit punctul de plecare a întregului său drum parcurs până acum: "De multe ori auzeam spunându-se că Paulina  ar deveni cu siguranţă religioasă. Acesta este unul din primele amintiri, şi, încă de atunci, nu am schimbat niciodată decizia mea! (...) Tu erai idealul meu, vroiam să semăn cu tine, şi a fost exemplul tău care încă de la vârsta de 2 ani m-a atras către mirele fecioarelor".

În mod extraordinar, Tereza exprima determinarea sa încă de la vârsta de doi ani, dându-i consistenţă şi soliditate cu trecerea anilor. Viaţa sa era o căutare constantă la întrebările continue: "Mi-a plăcut mereu măreţul, frumosul, dar în acea epocă am fost condusă de dorinţa extremă a cunoaşterii".

Liberă şi departe de susceptibilităţile sale, se ocupă de tot ceea ce ar fi putut contribui la realizarea scopului său care a devenit din ce în ce mai clar: "Într-un scurt timp, Bunul Dumnezeu a ştiut să mă facă să ies din cercul îngust în care mă zbăteam fără să ştiu cum să ies. Am simţit o mare dorinţă să lucrez pentru convertirea păcătoşilor, dorinţă ce nu o mai simţisem atât de vie. Într-un cuvânt, am simţit că dragostea mi-a intrat în inimă, nevoia de a mă uita pe mine pentru a le plăcea altora şi de atunci am fost fericită”.

Tereza urmează proiectul lui Dumnezeu în viaţa sa cu seriozitate şi disciplină. Nu lasă să treacă timpul, dar trece prin timp, dându-i o dimensiune de eternitate, în funcţie de realizarea planului iniţial. Percepe valoarea timpului, caută să trăiască cu intensitate fiecare minut pentru că este preţios, şi îl umple de semnificaţie: "...imediat, însă, am înţeles valoarea timpului care era la dispoziţia mea şi am decis să mă dedic, mereu mai mult, la o viaţă  profundă şi mortificată. Dacă spun mortificată, nu pentru că vreau să se înţeleagă faptul că făceam penitenţe. Din păcate, nu am făcut niciuna (...) nu mă simţeam atrasă de ea. Mortificaţiile mele consistau în a frâna voinţa mea mereu gata să se impună, în a reprima un cuvânt de replică, în a face mici servicii fără să mă gândesc la răsplată,... Pentru practicarea acestui nimic m-am pregătit să fiu mireasa lui Isus".

Punctul cardinal care susţine viaţa sa se întăreşte mereu mai mult, corespunzând afectivităţii sale. Nu este posibil să nu se vadă focul central al atenţiei sale care devine mereu mai intens, clar şi luminos: "Presimţeam deja (nu printr-o viziune corporală, dar cu cea a inimii) ceea ce Dumnezeu pregăteşte celor care îl iubesc, şi, văzând că recompensele veşnice nu se pot compara cu micile sacrificii ale vieţii, vroiam să iubesc, să-l iubesc pe Isus  cu înflăcărare, să-i ofer mii de semne de iubire, atât timp cât puteam să le mai fac. (...) Nu oboseam să-i repet cuvintele de iubire care mi-au înflăcărat inima...".

Tereza are o putere impresionantă de a schimba situaţiile şi de a folosi strategii pentru a păstra mereu în memoria sa tot ceea ce o ajută să înfrunte şi să depăşească dificultăţile, şi pentru a prelungi în sine situaţia ideală pentru a apăra ceea ce ea credea cu fermitate: pacea, fericirea veşnică. Cu viaţa sa ne învaţă să recunoaştem limitele proprii, să le acceptăm, să luptăm pentru a le învinge, deschizându-ne la mijloace pozitive, constructive şi care să ducă la binele tuturor. Ea este atentă la Cuvânt şi, încercând să fie cât mai coerentă posibil, ocupă gândurile sale cu tot ce-i frumos, nobil, drept, pur, amabil, onorabil, virtuos sau oricum vrednic de laudă. Multe persoane trăiesc viaţa amintind fapte şi situaţii neplăcute, nereuşind să se împace cu sine şi cu ceilalţi prin intermediul iertării. Sunt persoane triste, depresive, nefericite şi care, de multe ori, învinuiesc pe alţii drept cauza traumelor proprii, ale propriilor dificultăţi şi a temperamentului propriu.                                                                          

Tereza face exact invers: "repetă cuvintele de iubire" şi "repeta cuvintele care făceau să renască mereu pacea şi tăria în inimă". Strategiile sugerate de psihologie, în timpurile succesive, Tereza le utilizează prin intuiţie pentru a se menţine sănătoasă, şi a interacţiona în mod pozitiv cu surorile sale. Preocuparea  sa continuă era să se umple de tot ceea ce se referă la Dumnezeu, căutat mai ales în Evanghelie.